Trec zilele ca viața, picuri din bolți celestine,
în verigi de decor desenează amintirea senzații,
oxidate nervuri rătăcesc ofilite-n abstracții,
dar o zi e un pas, e un zbor inocent în retine.

Somnul pădurii își așterne mătasea călduță pe poale,
stelele-n ramuri își ascund sclipirea de smirnă,
inima lunii pulsează fiorul rece din vină,
ochii nopții absorb licori de pocale din vale!