resimt stupoarea la marginea tăcerii
o mască râde o mască iar plânge
cortina suspină în teatrul durerii
în fiecare oră un actor se frânge.

pe scena lumii toți suntem actori
și viața ne dă roluri foarte grele
cerul cu stelele-s mâhniți spectatori
se adâncesc ridurile pe piele.

moartea-i mai dărâmă vieții un zid
normalitatea se duce spre ruină
bântuie prin lume nemilosul covid
fericita libertate îmi pare străină.

suspină planeta brăzdată de nevoi
s-a-ntors și Dumnezeu cu spatele la noi???