răniți de neuitare bem din vreme
iar pâinea din secundă ne e hrană
ospăț de timp cu moartea-n drum, vicleană
a ne-aminti un viitor ce teme.

o clipă-n loc de-ar sta-n veciei geană
din pietre-n miez am locui poeme
a le privi și Domnul, de să cheme
asupra îngeri cât în stea codreană

***

în foaie-am zis aceste axiome
ades și-n lenea verbului știut
cresc flori vopsite-n liniști monocrome.

minciunii eu o haină am țesut
și oului doar coaja, făr' arome
un sâmbure am stins în absolut