melancolia iernii mă transfigurează
mă simt un porumbele pe-un ram golaș
dorul de normalitatea mult durează
și suflet îmi cere o clipă de relaș.

tristețe amară cum să lupt cu tine?
mă ții departe de lumea ce-o iubesc
sărmana trece prin grele carantine
speranțe între ziduri se sfârșesc.

un sentiment profund poetic mă animă
condeiul mă cheamă la masa de scris
cu slove azi îmbrățișez lumea sublimă
trezind entuziasmul nedescris.

primăvara dragostei îmi bate la ușă
visul renascent răsare din cenușă.