mai cred că amintirea ne împarte
vechi resturi inegale de tăceri
dar nu mă tem că ai putea să ceri
romanțe cu ecou de cioburi sparte
pierdute-n mucegaiuri de plăceri


mereu îmi scutur gândurile pline
de timpul strâns cenușă în scrisori
nisipul din clepsidre să-l măsori
de câte ori s-a răsturnat în mine
înfășurat în oase de ninsori


doar seara mă găsește și mă pierde
în poza ta cu amăgiri de nud
oricât aș sta-n amurguri să includ
luciri din ochi întunecați de verde
ori sânul încălzit la polul sud