Iubita mea, ți-e trupul cu-exces de frumuseți,
Vast univers cu forme de-eterne primăveri -
Un labirint adânc de tainice supleți
Ascunse-n suverane mândrii și mlădieri.

În mrejele-adorării te sorb cu chip cu tot
Și te cuprind în mine cu-amurgul unde-apari
Să te îmbrac în crini pictați pe un chivot,
Să te declar regină pe codrii seculari...

Nu vrem să fim noi jertfe-ale acestui veac nebun,
De-aceea ne complacem de azi să evadăm
Cu-nchipuirea-n spațiul cel mai puțin comun
Al unei lumi în care tot răul spulberăm...

Iată-ne-acolo unde tu-n mari splendori domnești
Prin preaslăvite spații cu-esențe de minuni -
Podoabă-ntre enigme terestre și cerești
Care te-mbracă-n glorii venind din rugăciuni.

Cu laurii veciei supreme în izbânzi
Și majestuoase forțe blindate-n armături,
Orice dorință-a ta, utilă celor blânzi,
Eu ți-o transform în fapte durabile-n bravuri.

Nu-ți cer nimic în schimb, decât să fii cum ești,
Să ardă-n tine sorii ce ard și-n pieptul meu,
Să ai același zâmbet divin când îmi zâmbești
Și crede-mi jurământul că TE-AȘ PRIVI MEREU !

Glen Ellyn City, 29 apr. 2021