Loc de bună ziua am tot lăsat,
până și pustiului,
care-i totdeauna mai atent:
nu uită să-mi răspundă.

Nu-i vreme de tristeți și-amăgiri,
cele mai calde clipe înfloresc în pustiu și se trec.
Rămâne doar umbra lor,
parfum târziu din mistuirea-n dor.

Nu pot spune că n-am lăsat chiar nimic în urmă,
locul acela va-nflori de răspunsuri
într-o zi,
când nu voi mai fi.