Dezvoltarea e interzisă amice
Tocmai chefuiam de pomină
În așteptarea petrecăreților
Și vine cineva și zice
S-avem grijă de climă
Că ea nu petrece cu noi.
Eram fără străzi până mai ieri
Acum suntem fără oameni
Nu costă mult și pare
Au plecat mulți
Văzând ce bine e la oraș.
Gândul meu merge la gunoieri
Asta binențeles vom face
Și nu știu de ce nu suntem mereu
Bine intenționați?
Deoarece și gunoierii ne părăsesc
Nu rămâne decât să le arăt degetul.
Pe mine m-au adus înapoi
Cu promisiuni mari
Pe care nu le-am crezut
Dar săracul tata, le-a crezut el
Le arăt desuetudinea
Că după ce pleacă ei
Să răman stăpân pe sat