ÃŽndoaie Doamne arcul de cer
și înfige pământ în viețile mele
să-mi fie țărâna gurii aurită
de oarba înțelepciune

Creaturile să-şi ocupe locurile
de poeţi şi procleţi
și alungă îngerii agramaţi
obişnuiţi să se roage
doar la puritate

Și s-a grăbit Zeul
să ne organizeze în cenacluri
de miei şi porci binecuvântaţi
în instituţia culturală
a Crăciunului de Paşte
unde se învaţă moartea cu înviere
și nimeni nu absolvă

Mi-au mai rămas
fără rost pe lume
Frumosul şi Urâtul
ca doi amanţi săraci
îmbracati în rime jerpelite
să ne scrie egal talentaţi.