Ce bine este să ai o cheie a ta,
să o porţi în buzunar sau poşetă,
să-i auzi zgomotul cald
când o răsuceşti în broască.
Ce bine este să ai o casă a ta,
să pleci oriunde
şi să te poţi întoarce în ea.
Să alergi prin odăile-i toate,
să deschizi ferestre,
să-ți arunci privirea protectoare
peste lucruri
şi să asculţi cum ceasul secunda o bate.
Ce bine este să ai un pat al tău,
să-l găseşti şi pe întuneric,
să te arunci în el ca într-un hău,
să-ţi afunzi capul în pernă
şi să visezi, să visezi
toată dragostea de peste zi.