vorbesc cu pereții zugrăviți de tăcere
ca și cum un pictor trist
i-ar fi acoperit neinspirat în culorile amiezii,
bântuie fiarele
pădurii lasă copacii
cu ramurile pregătite
să-mi agăț singurătatea,
spânzurare ei
este anunțată, așteptată,
pentru curioșii ce nu și-au primit partea inimii
din poemele mele curajoase
fiecare pas în afara arenei clasice este
asemeni unei aventuri,
metaforele insolite scrise cu migală
i-au pierdut precum
risipiți sunt macii într-un
lan cu grâne.