Este sâmbăta cea Mare,
Luminată sărbătoare.
Cald, frumos, e pretutindeni;
Este ziua de Armindeni.

ÃŽn curte la moÈ™ Papuc
A înmugurit un nuc,
Și păianjenii sunt treji,
In grădină cresc iar vreji.

Moșul curăță luleaua.
RoÈ™ cu galben, ca laleaua,
Un cocoș cântă întruna,
Iar în tindă șade buna.

Cele două nepoțele,
Iuți ca două rândunele,
Vin cu ouăle în poală
Din cuibar le pun în oală.

Astăzi, pe la miezul nopții,
În biserică, cu toții
Vestesc cu adevărat
Că Hristos a înviat.

Mai apoi toată suflarea
Își aprinde lumânarea,
Strălucire albă, vie,
Dusă-n mâini ca pe-o solie.

Chiar dacă mergând spre casă
Vântul taie ca o coasă,
De la un alt om primită,
Flacăra e întreită,

Pare gingașă, micuță,
Ca o floare pe crenguță,
Cu lumină diafană,
Praf de zâne din icoană.


***

ÃŽn curte la moÈ™ Papuc
Buna șade azi sub nuc,
Iar fetițele tot cheamă
Pe un miel mic fără mamă.

Peste tot adie-o boare,
Cu parfum de lăcrămioare.
Clopotul din deal răsună,
Oamenii din nou se-adună.

Lumea-ntreagă s-a sfințit,
Chiar și ceru-i limpezit.
Sfinte-s apa și pământul,
Dar și focul și cuvântul.

Sus pe cer norii-s ca mieii,
Jos se joacă prichindeii.
Ca-ntr-o carte colorată
Toate-acestea-au fost odată.