în locul acela copilăria nu se sfârșea,
speranțele prindeau
gustul fructelor nobile,
norii de invidie dispăruseră,
ploua doar cât era nevoie
la timp să nu își tulbure nimeni credința,
diminețile fragede ca o iubire nemărturisită
invadau dealurile,
era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să
coloreze orizontul,
adolescenții descopereau lumea, jurau să o iubească
și că nu vor uita locul unde
speranțele deveneau fructe nobile.