Tu ești tămăduirea umbrei mele
Când trupul îți așezi în calea razei
Un adevăr misterului când treaz e-i,
Când dimineți mi-aduci în nopții piele.

Clepsidra clipei dând avântul oazei
Netimp lucești, năluca să mi-o spele
De chin și frică, șoaptă-i între ele
Precum un imn suind olimpul groazei.

Când spre lumină gândul mi-e unealtă
Fantoma mea e-un rost necugetat
Tăcerii lege-n minte laolaltă.

Ca de amor mi-e spectrul săgetat
De corpul tău sub scânteierea 'naltă,
Tu ești un întuneric vindecat...