Nu mai sunați.
Greu vă răspund, respirația
îmi ajunge doar să vă iubesc.
Și timpul asistentei, e cel mai prețios
lucru
în
încă viața mea.
Inima s-a răsucit în corp, doare
și bate înspre patul umed.
Genunchii îmi plâng,
ar dori să se poată îndoi înspre rugăciune.

Simt o umbră
în amintiri.
Dar respir încă.

Nu mai sunați.