Ce ni se cuvine?
Printre așteptări mereu de la alții
Ne îngropăm istoria și frații
Uităm prea ușor umilința
Cu-o pungă de zahăr îndulcim suferința
Visători pironiți pe-o cruce în pământ
Ne ridicăm cu gândul
Cu trupul spre mormânt.
Vocala faptă e o șoaptă
Lătrând după un gard
Mereu cădem în propria noastră groapă
Fericiți că nu avem scară
Vecinul e sub noi și o să moară
Înaintea noastră, are cine stinge lumina
,, Copy-paste!!” și gata...