codrul de vis cu glas de tenor
îmi spune rapsodia să-i ascult
să alung de viață orice nor
să admir soarele să exult.

în fața luminii fac o plecăciune
e sanctuarul ideilor mărețe
așez dezamăgirea pe tăciune
un cler de raze îmi dă povețe.

cu lucrurile sfinte sunt credulă
căci universul m-a format boem
se scurge încet prezentul în pendulă
să între viitorul binelui în sistem.

când conștiința mea este fudulă
creez iubesc romantic nu mă tem.