mă-ntorsesem în caravana avangardei
din care observasem lipseau oamenii nisipurilor mișcătoare
locuiam într-o peșteră fără cuvântul rostit la apropierea călăuzitorilor de măgari
aveam vise ciudate ca și cum aș fi locuit foarte departe de centrul iluziei pământene
mă aflam exact locul perfect geometric de unde se poate înălța o catedrală fără bule
era înspre
iarnă-primăvară
primăvară –iarnă
comentam figurile de stil din operele grecilor scăpați de la marathon
din ce în ce mai mult
de mine se apropiau akkadienii cu stele
& doream să nu mai pot visa în cuneiforme
în fața mea
lumea dobândise forma geometrică a stelei & a păcatului cunoașterii
nu-mi ascultasem părinții & aceasta cred că e cauza întunericului
prin care m-am întâlnit mai întîi cu strămoșii izgoniți din viață ca și din moarte
revelația era amplă cu însemne regale de purpură
tatăl & mama mea rostind neînțelesuri în fața stelei gemene
vechii greci se pierdeau cu totul la intrarea în poetica medievală
de aceea am uitat toate numele
memoria mea era memoria avangardei
din viitorul nemort precum timpul solar
miliardele miriadele de fotoni care-mi bântuiseră conștiința
(conștiința am înțeles-o foarte târziu
un prieten ce trecuse dunărea înot
& nefiind împușcat de trupele KFOR din sarajevo
după cinci ani
m-a sunat să vadă ce mai fac dacă-mi mai amintesc de noi
,,de cinci ani nu am văzut lumina soarelui pe cerul italiei
lucrez la lumina stelelor
nu-i rău
i-am răspuns
n-ai de unde să știi dacă lumina stelelor
nu provine de la alți sori înfloriți din aprilie
poate de la acea constelație
până la care lumina călătorește un miliard de km/h
nu te -ngrijora) apoi a rostit numele grecesc al războiului dintre sine & sine
retina memoriei păstrează numai războaiele adevărate
scutul lui achile
vechile papirusuri din alexandria
pe frontispiciul neincendiat sta scris
lui ghilgameș îi fusese dat să știe numele regilor de dinainte de potop
descântecele hierodulelor la scrierea numelui pe stelele funerare
ALFABETUL ESTE MEMORIA NEMOARTÄ‚ A FIINÈšEI
-n penumbra geometrică a eliberării aerului înspre annunaki
viața se pierdea & mie îmi fusese dictat noumenul
transcendența care coboară pe schiuri ca la biathlon
aproape pierit priveam întrecerile
aproape viu le aprobam
aproape lizibil iscăleam pe zăpada trupului tău
toate se-ntâmplau într-un oraș din nord
se-ntâmpla în nopțile albe
se prea poate sankt-petersburgul adăpostise de atâtea ori
țarul cu dinți de fildeș
țarina cu o cupă a vieții fără de moarte în mână
apoi am mai numărat 64de tancuri
atât de multe chipuri în dimineți akkadiene
& pacea sufletului -n moarte