sunt plină de doruri ca lacul plin de broaște
ropotesc în sufletul meu zi și noapte
doar dumnezeul sfânt mi le recunoaște
din focul iubirii au răsărit coapte.

mi-a adus și primăvara doruri în valiză
unele-s mai bune altele mai rele
vreau pe fiecare să-l trec prin analiză
până când voi ști să trăiesc cu ele.

rămân consecventă cu dorurile mele
chiar dacă noaptea nu mă lasă să dorm
freamătă puternic adânc sub piele
dorul de bărbatul meu este enorm.

împletesc și doruri cu fine andrele
în atelierul sufletului multiform.