în turnul de veghe cât un zgârâie nori
îmi trăiesc singurătatea ca un pustnic
gestionez tristețe suspine rumori
aș vrea un heruvim să-mi fie sfetnic.

să verse peste mine liniștea mireană
putere să trec peste durerea mare
lacrima perlată atârna sub geană
speranța în inimă-i soi de animare.

dorul mă copleșește e de mare calibru
mă ține mereu în butoiul cu melancolie
mi-e greu să mă păstrez în echilibru
când am uitat de zilele cu veselie.

aprinde stele noaptea când nu dorm
să îți spună tandru că te iubesc enorm.