las urme pe cărări doar de mine umblate
fluturi îndrăgostiți îmi zburdă-n decolteu
în răcori de mesteceni cu doruri înspicate
se stinge-n mine focul de la Prometeu.

limpede oglindire în izvorul fermecat
să privesc spre cer lumina să-i captez
entuziasmul vremii l-am desferecat
să zboare peste creste ca șoimul maltez.

hai hai bucurie dă o raită prin mine!
m-am săturat de griji și de amar
să fii mai dulce ca polenul din stamine
să nu mai trec la noapte prin coșmar.

lunii să-i spun povești ca o șeherezadă
stele să îmi transfere a iubirii baladă.