un gând viguros însămânțez în brazdă
să crească falnic precum stejarul
cerul să-l formeze primitoare gazdă
pentru triluri care mângâie hotarul.

cuiburi de lumină mierle să își facă
pe ramuri de iubire legănate de vânt
prin furtuni nebune să nu mai treacă
culori curcubeice să-i fie veșmânt.

pe catifelate frunze sori să se relaxeze
viermi să nu se strecoare sub scoarță
fericiri astrale noaptea să viseze
cu întunericul să nu se ia la harță.

să celebreze ploaia stejarul meu
viața să o cânte dar de la Dumnezeu.