îl văd pe Dumnezeu cu fruntea în palmă
pe gânduri pentru purgatoriul năucitor
zece zile furibunde numai una calmă
și pretutindeni este miros de abator.

vreau să-i alug tristețea cu o rugăciune
cu lacrimi să-i frecționez tălpile obosite
credința-n mine arde ca un tăciune
privirile spre cer tremură cernite.

virulența lumii vuiește în boxe
păcatul se extinde până în azur
aeru-i irespirabil plin de noxe
transmite virusul letal sperjur.

zeci de sateliți îi scotocesc prin suflet
doar eu îi aud fulgerătorul urlet?