îmi aplec urechea la gura gliei
n-are aer se sufocă în arșița mare
nu se mai aude balada ciocârliei
soarele maladiv a secat izvoare.

focul pârjolește mirene păduri
furtuni nebune doboară copaci
s-au topit a planetei armuri
cad aștri peste munții buimaci.

vai Dumnezeule mare-i dezamăgirea
creația ta suferă urâte transformări
eu îți ating cu gândul nemărginirea
din ochii Tăi curg lacrimi și mirări.

nu nu am ce să fac decât să mă rog
ruga să răzbată prin pulberi și smog.