Astăzi, mai mult ca niciodată,
O curvă mi-a plăcut.
E viaţa bă!
Tu ce credeai, că-i altceva!
M-a pus chezaÅŸ la luciul apei,
Albastrul cerului, nici nu mai zic!
Zâmbind ca un tâmpit,
I-am mulţumit.
Da ea, nebuna, mi-a dat mai rău,
Căci a-nţeles greşit,
Din mica curtoazie, ce voiam.
M-am dat la ea! Da!
I-am spus tare ÅŸi franc!
De astăzi nu ne tutuim,
Doar pentru că nu pot divorţa,
Ca un consens, la toată lumea asta,
O luăm pe linia noastră,
Chiar o să-mi dai ce am nevoie,
Ca să trăiesc mai bine.
Ce-atâta nărăveală!
Ce-atâtea piedici puse,
Eu vreau, tu nu, eu iau, tu-mi dai!
Am luat în continuare, recunosc, tot ce mi-a dat,
Ca un bolnav de la al său doctor,
Chiar răzvrătit de-am fost.
De bune chiar m-am bucurat,
De rele am oftat, că cică,
Aşa e viaţa bă!