a înflorit focul în spiritul meu
tristețea răbufnește precum o magmă
brodez lacrimi pe-al zilei macrameu
oare de unde vin din care tagmă?

calamități exprimă neputința rugilor
și Dumnezeu a pierdut din putere?
m-aș ascunde în somnul magilor
să nu mai știu de vremuri austere.

stau la masa de scris seară de seară
așteptând un semn de la luceafăr
lumini se înfiripă în lacrimi de ceară
așez gânduri în al vremii verde cufăr.

doar în slove lină liniște îmi găsesc
un drum spre glorie cu ele îmi croiesc.