singur
prin piețe bântuite de oameni ca umbre bolnave
prin mall-uri stridente și zgomotoase ca halele de pe platforma
industrială unde mergeam cândva la practică înfășurați în vise
pentru a ne întoarce apoi acasă cu gustul înfrângerii lipit de cerul gurii
pe bulevarde cotropite de torpoarea de peste zi
prin lumina stacojie a sfârșitului dizolvându-se miraculos
în noaptea presărată cu miliarde de ochi ce poartă nume de stele
pe lângă biserici adormite după colțuri de blocuri
alături de zgârie-nori închipuiți presărați pe stradele
distrugând deliberat orice soi de spiritualitate
orice logică arhitecturală

un ev mediu modern
sufocat de sindromul tihnei și al nepăsării
șiruri nesfârșite de vehicule mărșăluind
asemenea pelerinilor din vremea ciumei,
mici cheaguri blocând arterele orașului,
în drumul spre o mântuire ce nu există,
batalioane pestrițe de tineri ce
încearcă timid să alunge morbul plictiselii
cu gesturi desprinse din
cărți de magie niciodată deschise
bătrâni obosiți mijind ochii
prin geamurile largi ale autobuzelor sau tramvaielor
visând la plaje perfecte de pe insule niciodată accesibile

hipermarketuri pline de promisiuni
ce ascund beneficii pentru propria bunăstare
adăpostind vise neînsuflețite
încapsulate în device-uri conectate
la un spațiu plin de frumusețe și abjecție
din care nimeni nu se întoarce niciodată același
ci pendulând între plăsmuiri indecente și regrete
pentru locuri în care tânjim să rămânem pentru o veșnicie
în viitorul profețit de mulți a fi al mașinăriilor
fără suflet dar atât de frumos colorate și atrăgătoare
asemenea luciului mării în diminețile de vacanță

înconjurați de strălucire și derizoriu deopotrivă
ne căznim să comunicăm doar
prin apăsări haotice pe butoane
sau scrijelind cu retina ecrane multiple
uitând să ne apropiem răsuflarea
să ne atingem pielea cândva mătăsoasă
și accesibilă simțurilor azi
degradate de tehnologia tactilă...

regi închipuiți ai propriilor castele digitale
ducând lupte de necâștigat cu diete, ispite
aparate de fitness și mijloace de comunicare
care ne duc în fiecare zi tot mai departe
de ceea ce ar trebui să fim cu adevărat