era un băiețel obraznic
fugit de acasă
mama nu l-a ținut în brațe
a sărit direct în viață
fără toiag
și fără drum

purta în spate o copilărie scurtă
și-n picioare ierburi
când bătea vântul și pășea
greierii începeau să cânte

așa naiv
a scos din mine fiara

în adevărul lui niciun adevăr
nu stătea în picioare
erau fără drum
și n-aveau nici toiag

de-atunci, ne târâm unul spre altul