Azi nu mai am nevoie de apă
și nici de mâncare
o să adorm flămând cu burta lipită de spate

în visul ce va fi să fie
înspre dimineață
știu că voi fi în altă parte de lume
disperat precum cerul când atinge pământul
voi cerși la ușa lui Dumnezeu
nu apă și nici mâncare
în cele din urmă îndurerat îi voi cere
să mă mai lase o zi două să
pot privi în trecut
să-mi mângâi copilul
și să iau cu mine o mână de pământ
din locul în care se odihnește mama
și când va veni noaptea voi rupe din mine
puțin câte puțin si
îmi voi hrăni moartea
cuminte voi privi cerul și
din când în când
mă voi uita la ceas
la ceasul de perete care
îmi strica jocul când îl trezea pe tata
acele lui vor bate zgomotos și lent
ca o inimă obosită
timp în care
ochii mi se vor închide tot mai mult

la poarta la care voi ajunge
unde oamenii se dezbracă
de păcate și de lume
mă va primi Dumnezeu
apoi mă va duce undeva
la marginea
unei câmpii de unde
mă va deconecta de
la lumea din care am venit