Un pom cu rădăcini ce nu cresc în pământ
Încă înflorind în fiecare primăvară.

Luna ce însângerând înființează
Mușcată de umbre, visând turturele
Și tace ca răsăritul ce a ajuns în apus.

Apa din care fructul își adaugă trup și cuibul
Împletit pentru a purta în pântec timpul de mâine.

Ciutura pe care fântâna o lasă să îi consume
Nesfârșitul de sub oglinda apei în care stelele
Din cer ca într-o pânză de paing plutesc …

Totul asemenea unei păduri pe ale cărei cărări
Rătăcesc umbre din adâncul acelorași nesfârșiri
Născute din umbra umbrelor ce se întind
În întuneric spre a hrăni rădăcini
Risipite de ramuri prin cer.

O viziune cosmică a peștelui care
Pe fundul mării se ascunde printre alge.