CAD ÃŽNGERI

Cad îngeri din ceruri, cu aripi nestrânse,
Vuind, ghemotoci prăbușiți în țărână,
Pretendatori nefrânți, dar cu vise învinse,
Osândiți înc-o viață pe pământ să rămână.

Cad ca picurii mari dinainte de ploaie,
Cei puțini, din cei mulți de la poarta cerească,
Semn că cerul întreg de credință se-ndoaie,
Și păcatu-i lăsat încă-odat să-nflorească.

Fug îngeri căzuți cu picioarele frânte,
Se feresc speriați de pietre și zoaie,
Căutând ascunse refugii în munte,
Din lacrimi, în vale se-adună șuvoaie.

Au vândut diadema pe-o felie de pâine,
Și-au rugat pentr-o cană cu apă curată,
Bonus le-au dat grija zilei de mâine,
Răstimp ca să-și cate o cale uitată.

Plâng îngeri căzuți, pierduți printre munți,
Când răni oblojesc cu rouă și ceață,
Ridică spre cer ne-ncetat rugăminți,
Pământul întreg să îl țină în viață.