mai întâi florile, mugurii și razele soarelui
mai întâi frumusețea văzută
cu nunta ei de petale –
toate se vor duce
chiar venind spre cel care privește.
tăcuți și pașnici soli,
frunză cu frunză, fir cu fir,
lacrimi, bucurii, cuvinte
pleacă negreșit
și fiecare om, până la ultima silabă,
până la ultimul foton
își alungește gesturile și grimasele
în veșnicie,
precum îmbrățișarea păcii
zidește nesfârșite cascade spre cer,
precum sărutul iudelor
varsă cernite cascade în hău.