E bine și rău în tot ce ne-ncearcă
De flori și gunoaie planeta e plină
La fel, omenirea se-mparte de parcă
Sunt oameni gen muscă și alții, albină.

De-întrebi genul muscă de flori, îți răspunde
Că nici nu există, că-s doar o poveste,
Că-n lume gunoiul există oriunde,
E veșnic, a fost, va fi și-ncă este.

De-întrebi o albină, sunt flori pretutindeni
Și viața înseamnă parfum și culoare
Ca un răsărit luminos de armindeni
E zborul firesc, de la floare la floare.

La fel, noi, prostimea, puțin sau mult cultă
Avem de-oferit ceva fiecare
Dar totul depinde de cei care-ascultă
De muscă-n gunoaie, de-albină pe floare.