odă a recunoștinței Soarelui îi închin
prezent permanent în universul meu
mi-a luminat orice umbră de chin
mi-a arătat să văd cine sunt eu.

să cred în minuni să cred în lumină
zilnic mă îndeamnă mărețul demiurg
simt că mi-a oferit iertarea divină
să țin departe a speranței amurg.

mă ține în brațe cu tandrețe măreață
furtuni sociale să nu mă atingă
să nu mă acopere negură și ceață
doruri înfocate în suflet să se stingă.

iubirea de lume să îmi dea putere
să transform în vrajă clipe austere.