Din flacăra luminii heruvimi ard.

Cenușa lor devine nesfârșire din care
Asemenea fumului de tămâie
Parfumând în înalt cad.

Umbrele ce le cresc din margini coboară
Ca niște stropi de lună care urmează
Să moară când te mângâi atent,
Obedient și frust în seară.

Împreună, noi, ca fluturii, înaripând nebunii,
Risipind prin plutiri, asemenea unor copii,
Vise pe care le vom povesti ne descriu
În adânc stinsul luminii pustii.