E un alt oraș, înstrăinat mă poartă
De cei din urbea mea, așezare frumoasă
Obișnuință visului mi-e nefastă
Satul meu cu așezarea lui armonioasă

Cu gândul la prietenii din urmă
Care au rămas stabili în acel oraș
Poate amintirile-mi sunt ele cârmă
Și nu pot fi aici liniștit simplu ostaș

Dar trece timpul și el are al lui miez
Satul mă primește îmbrăcat în verde
Așa că fix am început să nu mai visez
Sper că la prima chemare nu m-oi pierde