voi pleca fără să te anunț
tu vei găsi doar scrisoarea
de la colțul ochiului cel închis
trimisă din visul meu cel din urmă

o scrisoare fără cuvinte
purtând încă gustul vieții
așa cum valul
încă mai poartă gustul mării
atunci când atinge
buzele nisipoase
ale pământului

tu poate vei vrea să mă întorc
la marea și adânca iubire
din spatele ochilor tăi
să cobor precum ciutura în fântână
pentru a sorbi tăcerile tale
pentru a retrăi amintirile tale
pentru a săruta chipul nenăscutelor pietre
și aripile nenăscutului zbor

dar eu voi fi departe, departe
aspirat de plămânii albaștri
ai cerului

voi fi cu acel cineva
ce are nevoie de sufletul meu
mai mult decât tine

și poate el
îți va da vești noi despre mine
odată cu ploile

tu doar va trebui să scoți mâna
pe fereastră