ești cântecul de taină ce-n munți răsună trist
ecou fără de gură născut peste ruini
aluneci printre zboruri de îngeri ai lui Christ
s-aduci liman de stele în visul de lumini

ești vocea-ndoliată ce picură dureri
prin pergamente albe cu buchiile reci
și ești o cochilie născută-n ape ieri
vei fi o cochilie cât slovele-ți petreci

în marea cu sidefuri , în ape cu povești,
în munții ce-și bat fruntea de norii argintii
vei fi liman, lumină și zboruri îngerești
vei fi un vis de stele cât slovele ți-s vii

ești rostul nerostirii, ești graiul unui mut
vei fi mereu cuvântul cioplit adânc în lut