o liniște
ca o pădure visând
o voce-ancestrală
în mine vibrând
o rană umplută
cu cer și pământ
o dragoste
ca un blestem și descânt
o umbră ce murmură
dorul răsfrânt
o lespede care
mi-e-acoperământ

un foc reaprins
de-amăgirile mele
un chip ce se sparge-n
puzderii de stele
un nou răsărit care vrea
să mă-mbete
un alt asfințit
peste suflet pecete
o punere-n scenă
a fostelor zile
ce viață frumoasă
avut-ai, copile!

o nouă poveste
cu-același final
e valul de spumă
ce-ajunge la mal
pe-altarul iubirii
sunt alte jertfiri
la corzile harpei
vă cânt amintiri
un gând, un cuvânt
o mică magie
renaști în inima mea
poezie!