COBOR CÄ‚RÄ‚RI

Se sting cărări, în gând se surpă,
Și simt cum mă cobor agale,
Mi-a fost tot drumul cale stearpă?
M-așteaptă cineva în vale?

ÃŽn anii buni am tot urcat,
Pe povârniș săpat-am cale,
Cărare dreaptă, drum curat...
Departe-s punctele vernale.

Convins că am lăsat pe culme,
Tot ce-am putut căra la deal,
Agoniseala mea din lume...
Și-un vis e totul, ireal.

Scobor ușor în mine însumi,
Nu-i altă culme provocare,
Sunt rod trecut al vechii lumi,
Cobor în mine și mă doare.