poetul își puse cărțile

scrise, chiar de el, la picioare;

împreună formau un covor

pregătit, prin lume, să zboare.

apoi le spuse și celorlalți:

- veniți, e un covor fermecat,

dacă știți pe de rost un poem,

vă va duce spre locul visat!

ceilalți au venit, dar tăceau,

privind spre covor cu regrete,

nu știau nici măcar un cuvânt,

chiar de-aveau mobil și... tablete.

iar câțiva, de frustrare-au călcat

pe covor, ștergându-și pantofii;

nu aveau nevoie de pilde,

urau versul și filozofii.

așa, covorul magic de cărți

nu putea deloc să mai zboare,

a rămas un covor ordinar,

călcat de netoți în picioare.