tu mergi, din nou
pe faleza amintirilor
căutând urmele unor pași

cu lacrima
atragi chiar și atenția mării
ce-și întinde degetele tremurânde
încercând să te-nfieze
pentru a-ți dărui
frumusețea și liniștea
adâncimilor

cu respirația
trezești vântul din somn
și-l faci să-ți mângâie părul
cu bătăile inimii
bați la porțile viselor
căutând răspunsul
adormitelor glasuri

tu mergi, din nou
pe faleza amintirilor
iar pasărea care desenează
infinitul pe cer
te-ndeamnă să crezi
că există ceva important
dincolo de miile
de scamatorii ale vieții

un adevăr așteptând
ca o perlă
în cochilia nopții