după păţania biblică
scârbit de înşelăciunea evei
adam mai umblă şi-astăzi
singur pe pămâmt
spre a nu fi recunoscut
e trvestit în pasărea cu
prin muşcătura de măr
dispune de darul ÅŸerpesc
al cunoaÅŸterii
dar îi lipseşte nemurirea
cât e ziulica de mare
poate fi auzit plângând
cu-cu cu-cu cu-cu
cine-l ascultă îşi închipuie
că e numele său şi ecoul
dar nu este adevărat
e un cântec al căutării de sine
un fel de imn al reîntregirii
prin care disperat
îşi strigă jumătatea androgină
eva care n-a muşcat din măr
doar i l-a dăruit bărbatului
e coasta-viaţă ce habar n-are de sine
şi umblă aşa bezmetică
prin noaptea minţii sale
pentru că nu o duce capul
imitând ce vede şi aude
s-a travestit şi ea tot în pasăre
şi căutându-l pe adam
spune la toată lumea
cucu-vreau cucu-vreau cucu-vreau