cu entuziasm particip la al vieții maraton,
până la capătul lumii alerg neobosită,
să iubesc oamenii este al meu dicton,
să fac din karma mea operă iscusită.

dau la o parte plafonul de ceață,
să simt sărutul soarelui pe tâmple,
îmi las grijile pe un câmp cu verdeață,
să le spele roua florilor, multiple.

e vremea mea n-am să mă las învinsă,
de crizele timpului ce s-au dezlănțuit,
lumina în sufletul meu e aprinsă,
este darul soarelui, neprețuit.

înțelepciunea mea în lume e extinsă
va supraviețui cu strălucire ninsă.