privesc uluită dezastrele furiei,
sunt vieți ruinate în demonic război,
acum este nevoie de oda bucuriei,
cântată la pian, vioară și oboi.

Doamne ce energii nebune se confruntă,
pentru bogății și pentru putere,
fericirea în lume este tot mai măruntă,
vremurile-s triste, grele, austere.

nu am ce să fac decât să mă rog,
pentru glia mea și neamul românesc,
pentru cerul de deasupra plin de smog,
speranțele cu lacrimi le primenesc.

pentru pacea în lume mă rog necontenit,
raiul să se extindă la plus infinit.