amintirile strânse în al vieții bagaj
le voi lua cu mine în lumea cealaltă,
între univers și mine e mistic miraj,
potențează credința o crește înaltă.

îmi scriu testamentul cu pana de corb,
îi las lumii speranța moștenire,
dar din elixirul nemuririi mai sorb,
așa plină de iubire am împlinire.

îi las timpului poemele, freamătul liric,
și romantismul meu fără pereche,
sun averea sufletului și norocul empiric,
e extins peste lumea din cetatea străveche.

am o vagă o idee despre ce mai urmează,
în destinul lumii dar rămân de pază.