scot din clepsidră fire de praf stelar,
să brodez eternitatea acum cât exist,
conjug verbul a fi la singular,
vreau cumva tristeții să îi rezist.

mă imaginez în brațele iubirii,
să împac fiecare gând solitar,
cu lumina dezleg tainele vorbirii,
un luceafăr pe cer îmi este avatar.

luna mă privește cu ochii blajini,
eu îi prețuiesc nopțile de veghe,
mirările cresc lungi ca niște prăjini,
pe oceanul speranței mai cuceresc o leghe.

eu nu vreau cerul meu să fie trist,
îl îmbrac în dantela iubirii de artist.