pășesc înainte
se poate păși și
înapoi
prin lucruri
zile
oameni
dar eu înaintez
ca într-o defilare
cadențat
pe o stradă pustie
unde singurătate se
omoară din mers
și merg
merg
se contractă durerea
și mușcă ca un animal
fioros scăpat din
cușcă
pe fața mea se prelinge
întunericul
luna se scurge printre
frunzele căzute
negre și goale
cadavre întinse sub copaci
câteva mașini
tamponând noaptea
puțin mai este
și voi ajunge acasă
mă voi furișa în
mine însămi
mă voi lipi de un vis
și voi adormi.