mă ascund între versuri ca într-un fort,
să nu lupt cu moartea să mă prăbușesc,
inventez optimismul cu mare efort,
să ating fericirea cumva reușesc.

înmulțesc poezia- e a mea misiune,
o frământ ca pe o pâine în copaie,
colaci de lumină în nouă versiune,
coc pe vatra gândului cu o văpaie.

sunt împlinită cu pasiunea mea,
bulgări de invidii sparg cu cuvântul,
beau lumină din astrală cișmea,
spre Calea Lactee îmi iau avântul.

azi cu lumină mă hrănesc- sacru deliciu,
conștiința mea arde ca un artificiu.