mirabil răsună doina pe inima țării,
izvoare cristaline scaldă munții glorioși,
a deschis fiecare o cale a înălțării,
peste filoni de aur nobili prietenoși.

stâncile glăsuiesc sub vesele cascade,
simfonia codrilor îmi încântă auzul,
se înmulțesc speranțele în epice decade
strălucirea soarelui nu cunoaște uzul.

aici chiar și pietrele spun povești,
într-un cuib de ciocârlie este botez,
cu miraj te încarci oriunde privești,
la minunile gliei în tihnă meditez.

azi tolba vântului este plină de vești,
pe brâul timpului figuri angelice pictez.